Caliciviroza, cunoscută și sub denumirea de coriza felină, este o boală virală care afectează pisicile. Este cauzată de un virus din familia Caliciviridae. Caliciviroza este extrem de contagioasă și se poate răspândi rapid în rândul pisicilor. Virusul poate supraviețui în mediu pentru perioade lungi de timp, ceea ce face ca infectarea să fie ușoară.
Există mai multe tulpini de virus calicivirus (coriza felină) care pot provoca boala, iar modul exact de transmitere și infectare poate varia.
Subiecte
Transmiterea calicivirozei feline (Coriza Felină)
Principalele surse de contaminare sunt: contactul cu alte pisici bolnave, podelele, bolurile, litierele, paturile și mainile nespălate a stăpânilor intrați în contact cu o pisică infectată.
Contact direct: Pisicile se pot infecta prin contactul direct cu alte pisici infectate. Acest lucru poate avea loc prin interacțiunea între animalele infectate, cum ar fi sărutul sau linsul reciproc, dar și prin lupte sau prin intermediul secrețiilor infectate, cum ar fi scurgerile nazale sau saliva.
Contact indirect: Virusul poate supraviețui pe suprafețe contaminate, cum ar fi jucăriile, bolurile de mâncare, cuștile sau alte obiecte, și poate fi transmis ulterior la alte pisici prin intermediul acestor obiecte contaminate. De exemplu, o pisică sănătoasă poate fi infectată dacă mângâie o jucărie care a fost recent folosită de o pisică infectată.
Aerogen: Virusul calicivirus poate fi răspândit și prin aerosoli, adică prin particule mici care sunt eliberate în aer atunci când o pisică infectată strănută sau tușește. Pisicile dintr-un spațiu închis, cum ar fi un adăpost pentru animale sau un grup de pisici care locuiesc împreună, pot fi expuse la riscul de transmitere aerogenă a virusului.
Calicivirusul poate supraviețui o săptămână pe obiectele sau zonele cu care pisica infectată a luat contact.
După infectare, pisicile pot transmite virusul circa 30 zile prin secrețiile nazale și oculare. Dupa aceasta perioadă virusul poate fi eliminat complet. Mai puțin de 50% dintre feline pot purta virusul 75 zile și se pot reinfecta după refacere.
Calicivirusul este foarte greu de distrus in randul unui grup de pisici.
Simptomele calicivirozei feline
Manifestările clinice ale calicivirozei pot varia în funcție de tulpina de virus și de starea de sănătate a pisicii. Simptomele comune includ:
Congestie nazală și oculară: Pisica poate prezenta secreții nazale și oculare abundente și apoase. Acestea pot duce la formarea de cruste în jurul nasului și ochilor.
Strănut: Pisica infectată poate strănuta frecvent.
Ulcerații bucale: Unele tulpini de calicivirus pot cauza ulcerații dureroase în gură și pe limbă. Acestea pot determina dificultăți în alimentație și înghițire.
Salivare excesivă: Pisica poate saliva excesiv din cauza durerii și a disconfortului din gură.
Apatie și pierderea poftei de mâncare: Pisica poate fi mai puțin activă și poate refuza hrana din cauza durerii.
Febră: Pisica poate dezvolta o febră ușoară până la moderată.
În cazuri severe, caliciviroza poate duce la pneumonie, artrită și alte complicații. Pisicile tinere, cele mai în vârstă și cele cu un sistem imunitar slăbit sunt mai predispuse la manifestările severe ale bolii.
Formele clinice ale bolii
Forma ușoară: Aceasta este cea mai comună formă a calicivirozei și se caracterizează prin simptome ușoare până la moderate. Pisica poate prezenta congestie nazală, strănut, secreții oculare și ulcerații bucale. De obicei, pisica își menține apetitul și starea generală de sănătate este relativ bună. În această formă, pisica se poate recupera în câteva săptămâni fără tratament specific.
Forma intermediară: Această formă se caracterizează prin simptome mai grave și poate afecta starea generală a pisicii. Pe lângă simptomele uzuale, cum ar fi congestia nazală, strănutul și ulcerațiile bucale, pisica poate prezenta febră, salivare excesivă, pierderea poftei de mâncare și apatie. Uneori, pot apărea complicații suplimentare, cum ar fi pneumonie sau artrită. Tratamentul simptomatic și suportiv este adesea necesar pentru a ajuta pisica să se recupereze.
Forma severă: Aceasta este forma cea mai gravă a calicivirozei și poate fi potențial fatală. În această formă, simptomele sunt intense și pisica prezintă ulcerații bucale extinse și profunde, sângerări, inflamații severe și dureroase ale gurii, dificultăți de alimentație și înghițire, febră înaltă și apatie severă. Pisica poate refuza complet hrana și apa. Tratamentul trebuie să fie intensiv și poate include administrarea de antibiotice, antiinflamatoare și terapie de rehidratare. Uneori, intervenții dentare sau chirurgicale pot fi necesare pentru a trata complicațiile asociate.
Tratament caliciviroză (Coriza Felină)
Tratamentul calicivirozei (coriza felină) este în principal simptomatic și suportiv, deoarece nu există un tratament antiviral specific disponibil în prezent. Scopul terapiei este de a ameliora simptomele, de a menține hidratarea și nutriția pisicii și de a preveni sau trata complicațiile asociate.
Iată câteva aspecte importante ale tratamentului calicivirozei felinelor:
Monitorizarea și îngrijirea adecvată: Pisica trebuie monitorizată atent pentru a observa evoluția simptomelor și pentru a interveni la timp în caz de deteriorare. Asigurați-vă că pisica are un mediu confortabil, liniștit și că beneficiază de odihnă adecvată.
Hidratare: Este esențial să se mențină hidratarea adecvată a pisicii. Dacă aceasta refuză să bea apă, medicul veterinar poate recomanda administrarea de lichide intravenos sau subcutanat pentru a menține echilibrul hidric.
Nutriție: Pisica trebuie încurajată să mănânce, chiar dacă prezintă ulcerații bucale sau disconfort. Alimentele moi, de consistență moale și ușor de mestecat, pot fi preferate. În unele cazuri, medicul veterinar poate recomanda hrănirea prin tub sau prin sonda esofagiană în situații în care pisica refuză să mănânce.
Tratamentul simptomatic: Pentru a reduce inflamația și durerea, medicul veterinar poate prescrie antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau alte medicamente analgezice adecvate pentru pisici. De asemenea, pot fi utilizate picături nazale și ochi pentru a ameliora congestia și secrețiile.
Tratamentul infecțiilor secundare: Pisicile cu caliciviroză pot dezvolta infecții bacteriene secundare, mai ales în cazurile severe. În astfel de situații, poate fi necesară administrarea de antibiotice pentru tratarea infecțiilor asociate.
Sprijinirea sistemului imunitar: Îmbunătățirea sistemului imunitar poate ajuta la combaterea virusului și la reducerea simptomelor. Medicul veterinar poate recomanda administrarea de suplimente alimentare, precum vitamina C sau imunostimulatoare, pentru a sprijini imunitatea pisicii.
Vaccinarea pisicii împotriva calicivirozei felinelor
Vaccinarea joacă un rol crucial în prevenirea calicivirozei felinelor. Vaccinurile împotriva calicivirozei sunt disponibile și sunt adesea incluse în schemele de vaccinare regulate pentru pisici. Este important să discutați cu medicul veterinar despre programul de vaccinare recomandat pentru pisica dvs., ținând cont de nevoile individuale ale acesteia.
Există mai multe vaccinuri disponibile care oferă protecție împotriva calicivirozei. Vaccinurile pot fi administrate ca parte a unui vaccin combinat, care protejează și împotriva altor afecțiuni comune, cum ar fi rinotraheita virală felină și panleucopenia felină. Vaccinurile pot fi administrate sub formă de injecție subcutanată sau intramusculară.
Schemele de vaccinare variază și pot fi adaptate în funcție de vârsta și starea de sănătate a pisicii, precum și de factorii de risc specifici. De obicei, vaccinarea împotriva calicivirozei începe la vârsta de aproximativ 6-8 săptămâni și este continuată la intervale regulate, de obicei, la 3-4 săptămâni, până când pisica atinge vârsta de 12-16 săptămâni. După aceea, sunt recomandate revaccinări regulate pentru a menține imunitatea.
Este important să respectați programul de revaccinare recomandat de medicul veterinar. Durata protecției vaccinale poate varia în funcție de produsul specific utilizat și de protocolul de vaccinare. Revaccinarea regulată este esențială pentru menținerea unei imunități adecvate.
Vaccinarea împotriva calicivirozei nu oferă o protecție completă în toate cazurile. Totuși, chiar și în cazul în care pisica se infectează cu virusul, vaccinarea anterioară poate reduce severitatea bolii și poate ajuta la evitarea complicațiilor grave.
Măsuti de prevenție a infectării cu caliciviroză felină
Pentru a preveni infectarea cu caliciviroză felină (coriza felină), este important să luați în considerare următoarele măsuri:
Asigurați un mediu liniștit și curat: Pisica ar trebui să trăiască într-un mediu curat și igienic. Curățați cu regularitate litiera și asigurați-vă că zona de hrănire și de apă este curată și sigură.
Mențineți bolurile de mâncare și apa curate: Schimbați și spălați bolurile de mâncare și apa în mod regulat pentru a evita contaminarea cu bacterii sau viruși.
Limitați contactul cu alte pisici nevaccinate: Dacă pisica dvs. nu este vaccinată împotriva calicivirozei sau altor boli felină contagioase, evitați expunerea sa la alte pisici care nu sunt vaccinate sau a căror stare de sănătate este necunoscută.
Protejați hrana pisicii: Asigurați-vă că alte pisici din gospodărie sau din vecinătate nu au acces la hrana pisicii dvs., deoarece pot exista riscuri de transmitere a bolilor.
Igiene personale: După ce ați atins sau ați mângâiat alte pisici, asigurați-vă că vă spălați bine pe mâini pentru a evita transmiterea eventualelor germeni sau viruși.
Verificați starea de sănătate a noilor membri ai familiei: Dacă aduceți o nouă pisică în familie, asigurați-vă că aceasta este sănătoasă și a fost vaccinată corespunzător înainte de a o introduce în contact cu pisica existentă.
Este important să luați în considerare aceste măsuri de prevenire și să aveți grijă de igiena și sănătatea generală a pisicii pentru a minimiza riscul de infectare cu caliciviroză sau alte afecțiuni feline. Consultați întotdeauna medicul veterinar pentru informații suplimentare și sfaturi personalizate despre prevenirea bolilor la pisici.
