Cât timp putem lăsa pisica singură acasă? Pleci în concediu?

Asta e o întrebare care stă pe buzele tuturor stapânilor de pisici, înainte să plece în concedii sau vacanțe. „Cât timp putem lăsa pisica singură acasă?„.

Dacă aș fi scris articolul înainte de începutul acestui an, aș fi spus că nu este nicio problemă dacă pisica rămâne singură acasă chiar și 5-6 nopți. Să fie mâncare și apă din belșug și mult nisip în litieră. De preferat, nisip de calitate care să neutralizeze mirosurile neplăcute. Am experimentat acest lucru și nu a părut să fie o problemă după ce două pisici au stat singure acasă 5-6 nopți. Este exclus să mai fac acest lucru și să le las singure mai mult de două nopți, în condițiile în care nu ar trece nimeni pe la ele.

Ce trebuie să aveți în vedere înainte de a lăsa pisica singură acasă?

Cât timp putem lăsa pisica singură acasă? Dacă avem curajul să lasăm pisica singură pentru 2-3 zile, trebuie avut în vedere câteva aspecte.

Pisica trebuie să aibă mâncare și apă la discreție

Hrană uscată (bobițe) lăsată în castrone mari și cantitatea dublă de cât ar avea nevoie în mod normal, pentru perioada de timp cât sunteți plecați. Am observat că pisicile noastre consumă mult mai multă mâncare atunci când sunt lăsate singure. Cel mai probabil din cauza stresului sau poate fi un instinct care se activează la pisicile lăsate singure. Un instinct care le spune că trebuie să se hrănească cu tot ce prind în cale. Nu prea au noțiunea de „lasă, îmi păstrez mâncare și pentru mai târziu”. Nu le lăsați carne, mezeluri, conserve sau orice alt fel de hrană care ar putea să se altereze.

Apa este bine să fie pusă în cel puțin două vase mari, gen lighean sau castron. Cu cât volumul de apă este mai mare, cu atât aceasta se va menține mai mult timp proaspătă și oxigenată. Vasele cu apă să fie lăsate în locuri diferite și ferite de razele soarelui. Trebuie să luați în calcul că pisica poate răsturna un vas din joacă sau poate plonja în el și să-l umple de impurități. De aceea spunem că este bine să fie cel puțin două vase cu apă.

Nu este recomandat să se folosească dispenser (aparatele automate de hrănire pentru pisici). O defecțiune sau o pană de curent, ar lăsa pisica fără mâncare.

Lași pisica singură acasă? Securizează perimetrul în care aceasta va rămâne

Nu vă faceți iluzii că pisica singură acasă o să stea cuminte și o să doarmă toată ziua. Pisicile sunt jucaușe, curioase și imprevizibile. Vorba „curiozitatea a omorât pisica” nu a apărut de nicăieri. Înainte să ieșiți pe ușă, asigurați-vă că cel puțin în perimetrul pisicii nu lăsați nicio priză deschisă, un prelungitor sau un cablu de curent la vedere. Dacă pisica dvs. nu a ros până acum cabluri, nu este o garanție că într-o bună zi nu o va face.

Nu-i lăsați pisicii geamurile deschise, nici măcar pe rabat. Am auzit de multe experiențe nefericite când pisica singură acasă a rămas prinsă fără scăpare în unghiul de rabatare al geamului. O pisică Cât timp putem lăsa pisica singură acasă? Pleci în concediu?prinsă în rabatul geamului va fi ca într-o foarfecă din care, cu cât va încerca să se zbăte ca să scape, cu atât va avea mai mult de suferit.

Dacă intenționați să-i lăsați mâncarea în sacoșe, tăiați toartele. Se poate prinde în ele din joacă și se poate sugruma sau răni grav. La fel, nu-i lăsați pisicii jucării cu șnururi sau panglici în care se poate prinde din joacă.

Închideți apa și gazele dacă în perimetrul pisicii sunt aragaze și/sau chiuvete. Sunt puține șanse ca pisica să poată deschide un aragaz, însă nu trebuie să le subestimați. În ceea ce privește chiuveta, unele modele se deschid și doar dacă pisica se mângâie de sistemul de închidere/deschidere al apei.

Lăsați-i pisicii locuri în care să se poată ascunde, dar nu-i lăsați acces în sertarele din dressing sau comode, locuri unde s-ar putea prinde și s-ar putea răni.

Atenție la obiectele din raza de acțiune a pisicii

Chiar dacă în prezența stăpânilor, de cele mai multe ori pisicile sunt adevărați îngerași, lucrurile pot sta cu totul altfel când rămân singure. Dacă nu intenționați să vă schimbați TV-ul, asigurați-vă că este ancorat bine și face față cu brio unor șocuri, fără să „leșine”. Valabil și pentru ghivece, veioze sau alte obiecte de decor.

Dacă nu doriți să găsiți niște jaluzele verticale în locul perdelelor și draperiilor, este bine ca acestea să stea departe de raza de acțiune a pisicii. Chiar dacă nu a avut o problemă cu ele până acum, rămânând singură acasă, pisica se poate visa la Disneyland. Tăiați-i ghearele pisicii înainte să plecați de acasă. Canapeaua și scaunul de birou ar putea scăpa cu viață.

Lăsați o perosoană de încredere care să viziteze pisica cel putin o dată pe zi 

Nu sunt adeptul hotelurilor pentru pisici. Scoasă din mediul ei, cu siguranță pisica va suferi o traumă mai mare decât dacă ar rămâne singură în casa în care are mirosul ei împrăștiat peste tot. Miros imperceptibil pentru noi, oamenii. Este foarte recomandat ca cineva să treacă zilnic pe la pisică. O rudă, un vecin de încredere, un prieten sau un pet sitter. Sunt servicii oferite de persoane care contra cost, pot vizita pisica în fiecare zi. Nu vă recomand să lăsați pisica singură în casă mai mult de două nopți.

Chiar dacă se spune că pisica nu este atât de atașată de stăpân precum câinele, nu sunt atât de sigur. Și spun asta din experiența cu pisicile noastre. Pisica suferă de lipsa stăpânului sau de interacțiunea cu alți oameni. La fel ca și oamenii, pisicile au temperamente, percepții și manifestări diferite ale sentimentelor.

Sunt pisici sociabile și altele mai puțin sociabile. Sunt pisici care sunt atașate vizibil de stăpân, sunt pisici care se atașează imediat de oricine intră în casă și le dă atenție. Sau mâncare. Sunt pisici care, deși nu preferă să fie mângâiate și ținute în brațe tot timpul, suferă atunci când rămân singure în casă.

Experiența noastră, cu pisicile noastre – Imprevizibilul și inevitabilul

Avem o pisică de câțiva ani (Șoricel, 10 ani (2019), femelă), care cum vede că pregătim trolerul și bagajele, pică în depresie vizibilă și nici nu ne mai bagă în seamă până ieșim pe ușă. A asociat prezența trolerului și a bagajelor cu singurătatea pentru următoarea perioadă de timp. Am încercat să-i fac singurătatea mai ușoară și îi las de fiecare dată când plecăm locuri în care să poată sta confortabil și tricoul purtat de mine în ziua plecării. Este o pisică foarte ascultătoare și iubitoare, dar nu genul să nu te lase să respiri. Excepție face atunci când burta ei cere ceva bun de mâncare. În rest, este genul de „lasă-mă să te las”, fără a refuza însă „masajul” pe burta și să fie mângâiată.

Ne așteaptă de fiecare dată când revenim acasă, cu multe „povești” rostite în gura mare și cu dorința de a fi mângâiată și a i se acorda atenție. Am zis că dacă sunt două pisici, lucrurile vor sta altfel. O să-și facă de cap amândouă și nu o să mai simtă chiar așa de mult lipsa noastră. Fals.

În urmă cu trei ani, în vara lui 2016, a apărut Puff. Un pui de pisică care a reușit destul de repede să se bage pe „sub pielea” lui Șoricel și a noastră. Partenera ei de joacă. Era noul membru al familiei, prietena și colega mea de birou. Nu puteam să mă mișc prin casă fără să vină după mine sau măcar să mă urmărească cu privirea. Atentă la tot ce fac și foarte energică. Așa cum sunt toate pisicile tinere, dornice de joacă și să exploreze.

La finalul anului trecut, le-am lăsat singure acasă pentru o perioadă de câteva zile. În toată perioada au fost vizitate de o persoană apropiată, cel puțin o dată la două zile. Pe 31 decembrie, Puff era energică și pusă pe joacă. Pe 2 ianuarie dimineața… Puff a fost găsită când își dădea ultima suflare în cutiuța în care îi plăcea să doarmă. Fără urme de accidentare, violență, fără nimic care să prevestească acest moment. Părea că doarme. O pisicuță tânără, de numai 2 ani și jumătate, energică și fără semne vizibile de probleme medicale.

Din păcate, noi nu am fost lângă ea și nu o să știm niciodată cu certitudine ce s-a întâmplat. „De ce?”, „Cum?”, rămân întrebări fără răspuns. „Nu am fost lângă ea”, un regret permanent și neputința de a îndrepta ceva. Medicii veterinari au spus că cel mai probabil, depresia sau o problemă cardiacă au dus la acest deznodământ.

Lăsând deoparte tragedia, după ce mi-am revenit din șoc, nu am putut să nu-mi pun întrebarea… „Dacă se întâmpla nenorocirea asta vara trecută, când au stat 5 zile fără să treacă nimeni pe la ele?”. Vă dați seama și singuri care ar fi fost consecințele. Căldura și un trup fără suflet, lăsat câteva zile într-un spațiu închis, nu este cel mai fericit peisaj și nici cel mai plăcut miros. Probabil vecinii ar fi spart ușa.

Așadar, înainte să spuneți că aveți curajul (așa cum îl aveam eu) să lăsați pisica singură acasă mai multe zile, fără să treacă nimeni pe la ea, gândiți-vă că imprevizibilul face parte din viața oricărei ființe.