Panleucopenia sau Parvoviroza Felină (VPF) este o boală virală extrem de contagioasă care afectează pisicile. Este cauzată de virusul parvovirus felin, care este foarte rezistent și poate supraviețui în mediu timp îndelungat. Virusul afectează în principal sistemul gastrointestinal și cel hematopoietic al pisicilor.
Subiecte
Ce este Panleucopenia sau Parvoviroza Felină (VPF) și care sunt simptomele?
Parvoviroza (panleucopenia) este o boală infecțioasă gravă, contagioasă, care atacă celulele albe ale organismului și invadează rapid sistemul digestiv, sistemul nervos și sistemul limfatic al animalului.
Această boală se manifestă foarte brutal la puii de pisică sau la cele tinere care sunt în dezvoltare. Celulele care se află în replicare rapidă sunt cele vizate de parvovirusul felin. Astfel, la felinele care sunt în dezvoltare corporală intensă, virusul are posibilitatea de a ataca un număr mare de celule din diferite țesuturi și organe.
Este foarte posibil ca o pisică matură care a luat acest virus să fie asimptomatică, iar parvoviroza să nu se manifeste deloc.
Perioada de incubație a virusului este de 3-4 zile, iar declanșarea sa este agresivă. Prin urmare, când observați primele semne (de obicei diaree cu sânge), virusul este deja instalat și a invadat organismul.
Debutul apare de cele mai multe ori cu stări febrile (40-41 grade Celsius), vărsături, diaree, inactivitate și lipsă a apetitului. Aceste simptome sunt adesea confundate cu otrăvirea.
Alte simptome care ar trebui să vă alarmeze: pisica este apatică și inertă, nu îi pasă de ce se întâmplă în jurul ei, ține capul pe labe, poate defeca de 25 de ori pe zi, având un miros urât, abdomenul este sensibil și dureros, plânge, merge cu dificultate, bea apă în exces, iar în cazuri grave se instalează conjunctivita, apar pareze la nivelul membrelor, iar pielea își pierde din elasticitate.
Cum se transmite parvoviroza felină?
Panleucopenia sau Parvoviroza Felină (VPF) se transmite rapid, pe cale bucală, de la pisică la pisică sau prin contactul cu fecalele sau saliva altei pisici. De asemenea, și proprietarii pot aduce virusul în casă, aducându-l pe haine sau pantofi. Cei mai afectați sunt puii de până în 5 luni, iar virusul poate persista chiar și până la 1 an după ce o pisică a fost infectată. Rata de supraviețuire a acestui virus este de 50%.
Virusul este rezistent și se poate ascunde în covor, pe mobilier și pe parchet, dar poate fi distrus cu ajutorul substanțelor pe bază de înălbitor.
Din păcate, în proporție de 95%, felinele mor în 3-4 zile de la declanșarea afecțiunii dacă simptomele sunt neglijate.
Tratament pentru parvoviroza felină și vaccin
Din prima zi când sunt observate simptomele, este recomandat să se meargă la veterinar. Diagnosticul se poate pune prin intermediul unui test rapid (ELISA) care numără celulele albe.
Odată descoperit virusul, pisica va fi izolată de celelalte pisici, locul va fi igienizat, iar toate lucrurile cu care a intrat în contact vor fi aruncate și înlocuite cu altele noi.
Tratamentul este de preferat să fie efectuat într-o unitate spitalicească, deci internați pisica pe toată perioada recomandată de medic.
Tratamentul este destul de agresiv și implică perfuzarea cu lichide, antibiotice, glucoză, vitamine, electroliți și rareori transfuzii de sânge.
Dacă felina supraviețuiește, asigurați-vă că locul unde trăiește este dezinfectat. Dacă mai aveți pisici, izolați-le de cea bolnavă și îmbăiați pisicuța adusă din spital.
Pisica se va ține câteva zile după tratament într-o cameră liniștită și călduroasă și va bea ceai de mușețel sau mentă. Respectați întocmai dieta și tratamentul prescris de doctor.
Odată tratată și salvată, pisica va deveni imună pentru tot restul vieții.
