Rinotraheita virală felină, cunoscută și sub numele de rinotraheită infecțioasă felină (RTIF), este o boală respiratorie cauzată de herpesvirusul felin de tip 1 (FHV-1). Specific acestui virus este faptul că afectează exclusiv pisicile domestice și sălbatice, indiferent de vârstă, având o importanță majoră în bolile tractului respirator superior la pisici.
Boala este, de asemenea, principala cauză de conjunctivită (inflamația mucoasei pleoapelor) și poate afecta sever calitatea vieții animalelor afectate. Dacă ai o pisică la care observi secreții nazale și oculare abundente, cel mai probabil este vorba despre herpesvirusul felin sau rinotraheita pisicilor. În continuare, poți afla mai multe despre această boală respiratorie care afectează pisicile: modul de transmitere, simptomele, metodele de diagnostic și tratament, precum și măsurile preventive care pot fi adoptate.
Subiecte
Cum se infectează o pisică cu herpesvirusul felin?
Rinotraheita virală felină este o boală contagioasă. Infectarea unei pisici cu herpesvirusul felin se produce prin contact direct cu particulele virale, care sunt eliminate prin secrețiile oculare, nazale și saliva unei pisici infectate.
- Contact direct cu o pisică infectată.
- Expunerea la obiecte contaminate (jucării, vase de hrană, litiere sau pături).
- Transmiterea de la mamă la pui: în timpul nașterii sau prin contact apropiat.
Virusul se răspândește rapid în spații aglomerate precum adăposturile de animale, expozițiile feline sau gospodăriile unde sunt mai multe pisici. Este important de menționat că FHV-1 nu afectează oamenii sau alte specii de animale.
După infectare, virusul are o perioadă de incubare de 2-5 zile, timp în care pisica poate transmite boala fără a prezenta simptome evidente. Odată ce simptomele se manifestă, boala activă durează aproximativ 10-20 de zile. Toate pisicile infectate devin purtătoare ale virusului, care rămâne latent în organism. Stresul sau alte condiții de sănătate pot reactiva virusul, iar în aceste situații, pisica devine din nou contagioasă.
Sunt cazuri de infectare cu herpesvirusul felin în care pisicile sunt doar purtătoare. Pisicile care au fost infectate pot deveni purtătoare latente ale virusului. Acestea nu prezintă simptome în mod constant, dar pot transmite virusul în perioadele de reactivare. Este important să monitorizezi sănătatea pisicii și să consulți medicul veterinar dacă apar simptome noi.
Cât timp supraviețuiește virusul în mediul înconjurător?
Din fericire, herpesvirusul felin este sensibil la deshidratare și poate fi distrus relativ repede. Pe obiectele umede virusul poate rezista câteva ore, până când secrețiile se usucă, aproximativ 30 de minute pe piele, în timp ce pe obiectele contaminate acesta rezistă până la uscarea completă a secrețiilor.
Care sunt simptomele rinotraheitei virale feline?
Simptomele tipice ale rinotraheitei virale feline afectează în principal nasul, gâtul și ochii pisicii. Acestea includ strănut frecvent, congestie nazală, conjunctivită (inflamația țesuturilor care căptușesc pleoapele și înconjoară globii oculari), clipit intens, precum și secreții oculare și nazale care pot varia de la transparente și apoase până la consistente și purulente (cu prezența puroiului).
Virusul poate provoca, de asemenea, cheratită, o inflamație și infecție a corneei, care poate duce la formarea ulcerelor corneene. În cazurile cronice sau severe, cheratita poate cauza cicatrizarea corneei sau apariția unei afecțiuni cronice cunoscute sub numele de „ochi uscat” ( sau keratoconjunctivită sicca / KCS).
Pisicile pot manifesta și apetit scăzut din cauza congestiei nazale, ceea ce le diminuează capacitatea de a percepe mirosurile.
Rezumând simptomele provocare de herpesvirusul felin sau rinotraheita pisicilor, cele mai frecvente sunt:
- Secreții nazale și oculare abundente. Ochii prezintă semne de conjunctivită, secreții oculare variate, clipire frecventă. De asemenea, poate fi afectată corneea. Cheratită și ulcere corneene, care pot lăsa cicatrici sau pot duce la keratoconjunctivită sicca (ochi uscat cronic).
- Strănuturi frecvente
- Febră
- Lipsa poftei de mâncare
- Letargie
- Dificultăți de respirație
În cazurile grave, pisicile pot dezvolta ulcere corneene și conjunctivită severă.
Care este tratamentul pentru herpesvirusul felin sau rinotraheita pisicilor (FHV)?
Pisicile care prezintă o infecție necomplicată cauzată de rinotraheita virală felină sunt tratate, în general, simptomatic, în funcție de semnele clinice și problemele specifice ale fiecărui caz.
Tratamentul ocular. Conjunctivita și cheratita pot fi gestionate prin utilizarea medicamentelor oftalmologice topice. Este esențial ca ulcerele corneene să fie tratate prompt și agresiv pentru a preveni afectarea ireversibilă a ochilor. În cazurile recurente de conjunctivită asociată rinotraheitei virale, tratamentul poate include picături oftalmice antivirale. În plus, suplimentele pe bază de L-lizină pot ajuta la prevenirea replicării virusului și la reducerea cantității de particule virale eliberate.
Prevenirea complicațiilor bacteriene. Deși antibioticele nu sunt eficiente împotriva infecțiilor virale, ele sunt adesea prescrise pentru a preveni infecțiile bacteriene secundare, în special la pisoii vulnerabili.
Îngrijire pentru congestie nazală și respiratorie. Pisicile cu congestie nazală pot beneficia de umidificarea aerului, fie prin utilizarea unui umidificator, fie prin expunerea temporară la aburi (într-o baie cu aburi) timp de 10-15 minute, de câteva ori pe zi. Secrețiile care irită zona din jurul nasului și ochilor trebuie îndepărtate cu grijă, utilizând o dischetă de bumbac înmuiată în apă călduță sau ser fiziologic.
Sprijin nutrițional. Deoarece pisicile cu infecții respiratorii au un simț al mirosului diminuat, acestea pot refuza să mănânce. În aceste cazuri, o hrană umedă, gustoasă și ușor încălzită poate stimula apetitul. În situațiile mai severe, medicul veterinar poate prescrie stimulente ale apetitului.
Terapie de susținere. În cazurile severe, în care pisica este deshidratată, slăbită sau grav afectată, spitalizarea este necesară. Tratamentul poate include administrarea de lichide perfuzabile intravenos și alte terapii de susținere pentru a stabiliza starea animalului.
De asemenea, gestionarea corectă a bolii implică, de asemenea, monitorizarea atentă și intervenția promptă pentru a preveni complicațiile, cum ar fi keratoconjunctivita sicca (ochiul uscat) sau cicatrizarea corneei, care pot apărea în infecțiile cronice sau severe.
În cazuri rare, pisicile deshidratate sau cu simptome severe pot necesita spitalizare și tratament intensiv.
Prognosticul pisicilor infectate
Deși nu există un tratament curativ, pisicile afectate pot duce o viață normală cu îngrijiri adecvate. Reducerea stresului, o dietă echilibrată, suplimentele de L-lizina și vaccinarea regulată sunt cele mai bune măsuri pentru a minimiza impactul bolii. Așadar, nu trebuie să te alertezi dacă pisica ta este infectată cu acest virus.
Cum poate fi prevenită infectarea cu herpesvirusul felin?
Cea mai bună metodă de prevenție pentru herpesvirusul felin este vaccinarea. Vaccinul trivalent pentru pisici (care include protecție împotriva FHV-1, calicivirus și panleucopenie) este esențial în schema de vaccinare de bază. De asemenea, se recomandă:
- Menținerea unui mediu curat și lipsit de stres.
- Evitarea contactului cu pisici necunoscute sau bolnave.
- Igienizarea obiectelor comune.
De citit și: Caliciviroza sau Coriza Felină – Simptome, diagnostic și tratament
Concluzie
Herpesvirusul felin este o problemă comună, dar poate fi gestionată eficient prin măsuri de prevenție, diagnostic prompt și tratament adecvat. Dacă pisica ta prezintă simptome de FHV-1, contactează imediat un medic veterinar pentru a asigura cel mai bun plan de tratament. Îngrijirea atentă și un mediu prietenos sunt cheia pentru o viață sănătoasă și fericită pentru pisica ta.
Rinotraheita virală felină este o afecțiune care poate fi gestionată eficient cu prevenție și tratament adecvat. O bună înțelegere a bolii este primul pas pentru a asigura sănătatea pisicii tale.
