Sindromul de hiperestezie felină (FHS – Feline Hyperesthesia Syndrome) este o afecțiune rară și destul de puțin înțeleasă de către cercetători și medici, care poate provoca confuzie și îngrijorare în rândul proprietarilor de pisici. Dacă observi că pisica ta își zbârlește pielea frecvent și arată de parcă este curentată, atunci poate fi vorba despre această afecțiune. Tot din cauza acestei afecțiuni, unele pisici încep să-și atace coada sau să alerge și să sară fără un motiv anume.
Sindromul de hiperestezie felin se caracterizată printr-o sensibilitate extremă la atingere, în special în zona spatelui, și se manifestă prin comportamente bizare și adesea derutante. Întrucât FHS este o afecțiune puțin înțeleasă, cunoașterea simptomelor și opțiunilor de tratament poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții pisicilor afectate.
Subiecte
Ce este sindromul de hiperestezie felină și care sunt simptomele?
FHS este o afecțiune care afectează destul de rară, care afectează în special rasele de pisici asiatice, cum ar fi siameză, birmaneză, abisiniană și persană. De obicei, primele simptome apar între vârsta de unu și cinci ani. Hiperestezia, tradusă literalmente ca „sensibilitate exagerată”, se referă la o sensibilitate extremă la stimuli, în special la atingere.
Pisicile care suferă de sindromul de hiperestezie, prezintă simptome precum:
- Zbârlitul frecvent al pielii și fără un motiv justificat. Blana pisicii se ridică și aceasta arata de parcă este curentată.
- Zvâcniri sau ondulări ale pielii, în special în zona spatelui.
- Lingerea intensă a corpului în special în zona spatelui și a părților laterale.
- Atacarea propriei cozi.
- Alergatul prin casă și vocalizarea puternică, adesea urmate de perioade de calm complet între episoade.
- Comportament agitat nejustificat.
Cauzele sindromului de hiperestezie felină
Originea exactă a FHS (Sindromul de Hiperestezie Felină) rămâne un subiect de dezbatere, iar această afecțiune a fost frecvent asociată cu diverse probleme dermatologice, comportamentale, neurologice sau de natură ortopedică.
În cadrul mai multor cercetări au fost emise două teorii principale:
1. Tulburare neurologică: Unii specialiști consideră că FHS este legată de o disfuncție a nervilor, fie din cauza unei leziuni la nivelul coloanei vertebrale, fie a unor activități anormale ale creierului asemănătoare crizelor epileptice.
2. Comportament obsesiv-compulsiv: O altă teorie sugerează că simptomele sunt, de fapt, manifestări ale unei tulburări obsesiv-compulsive, declanșate de factori de stres sau anxietate.
Diagnosticarea FHS
Fiind o afecțiune foarte rară și ale cărei simptome se pot confunda ușor cu alte afecțiuni sau cu infestarea parazitară, diagnosticul FHS este unul de excludere, ceea ce înseamnă că medicul veterinar trebuie să elimine alte posibile cauze ale simptomelor. De exemplu, dermatita alergică la purici sau osteoartrita pot prezenta simptome similare, cum ar fi sensibilitatea crescută la nivelul spatelui. Un examen fizic detaliat, inclusiv evaluarea pielii și a articulațiilor pisicii, este esențial pentru a exclude aceste afecțiuni.
De citit și articolul: Cele mai frecvente probleme de piele la pisici
Tratamentul sindromului de hiperestezie felină
Tratamentul FHS variază în funcție de cauza suspectată. Dacă se consideră că sindromul are o componentă comportamentală, medicul veterinar poate recomanda stabilizatori de dispoziție, cum ar fi fluoxetina sau amitryptilina, alături de tehnici de modificare a comportamentului, precum stabilirea unui program regulat de hrănire și introducerea jocurilor interactive.
Scopul principal al tratamentului este de a oferi pisicii o viață de calitate, lipsită de disconfort, durere sau stres. În unele cazuri, medicația poate să nu fie necesară dacă episoadele pot fi prevenite simplu, prin evitarea atingerii zonelor sensibile ale corpului pisicii. Cu toate acestea, dacă episoadele apar brusc sau sunt autoinduse (de exemplu, în timpul îngrijirii normale), intervenția medicamentoasă este foarte indicată.
Un factor declanșator frecvent al acestor episoade este mâncărimea. Prin urmare, un prim pas în tratament este gestionarea mâncărimii pisicii. Este important să evitați alergenii alimentari, infestările cu purici și problemele dermatologice de natură fungică. De asemenea, administrarea de pipete spot-on cu acizi grași esențiali sau suplimente cu ulei de somon poate reduce sensibilitatea pielii la mâncărime. În unele cazuri, medicul veterinar poate recomanda prednisolonul (un corticosteroid) pentru a controla inflamația și mâncărimea.
Dacă evaluarea veterinară sugerează o problemă neurologică, gabapentina sau fenobarbitalul pot fi adăugate în protocolul de tratament, oferind rezultate bune. Pentru gestionarea comportamentului compulsiv, se pot prescrie medicamente psihoactive, cum ar fi fluoxetina și clomipramina.
În cazurile de automutilare, trebuie să se acorde o atenție sporită oricăror leziuni existente sau trecute, cum ar fi fracturile de coadă, osteoartrita, fracturile vechi ale bazinului sau problemele legate de glandele perianale.
În concluzie, deși sindromul de hiperestezie felină nu poate fi vindecat complet, managementul adecvat al simptomelor poate permite pisicilor afectate să trăiască o viață fericită și sănătoasă. Dacă observi comportamente neobișnuite la pisica ta., este important să mergi cu ea la un medic veterinar pentru a determina dacă FHS ar putea fi cauza și pentru a stabili un plan de tratament adecvat.
