Din păcate, afecțiunile sistemului renal la pisică sunt întâlnite într-un procent destul de mare. Atunci când observi că pisica ta începe să bea multă apă, să urineze frecvent, are dificultăți la urinare, intră și iese des din lădița de nisip sau se linge în zonele genitale, poate fi vorba despre o problemă a sistemului renal.
Toate aceste afecțiuni ale sistemului renal necesită consulația de urgență la un cabinet veterinar. Mediul va stabili dacă este o cistită, uretrită, urolitiază sau o infecție a tractului urinar, urmând să prescrie un tratament pentru rezolvarea afecțiunii de care suferă pisica.
Subiecte
Cistita idiopatică felină
Cistita idiopatică este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale sistemului renal la pisică. Cistita poate fi cauzată de infecții bacteriene, tulburări ale sistemului nervos, pietre în vezica urinară sau diabet zaharat.
Posibile cauze din care la pisica ta poate să apară cistita idiopatică:
- Cistita bacteriană, mai rar întâlnită la pisicile tinere și de vârstă medie, apare atunci când bacteriile din tractul intestinal al pisicii migrează către vezica urinară.
- Prezența pietrelor în vezica urinară.
- Tumori ale vezicii urinare. (Acestea sunt destul de rare în cazul pisicilor).
- Tulburări ale sistemului nervos, care pot împiedica pisica să urineze complet.
- Afecțiuni precum diabetul zaharat, boala Cushing, utilizarea medicamentelor cortizonice sau citostaticele, pot predispune la apariția cistitelor.
Semnele care ar putea indica prezența cistitei la pisici includ: prezența sângelui în urină, dificultăți în urinare sau creșterea frecvenței urinării.
Tratamentul pentru cistita idiopatică felină implică administrarea unui medicament timp de 5-7 zile. În cazul cistitei bacteriene, tratamentul constă în administrarea de antibiotice timp de 2-3 săptămâni. Pentru pisicile care suferă frecvent de cistită bacteriană, este recomandată investigarea pentru identificarea cauzelor care o predispun la această afecțiune. Pot fi tulburări ale sistemului nervos sau tumori ale vezicii urinare.
Prevenția cistitelor la pisici este foarte simplă. Este recomandat să oferiți pisicii acces nelimitat la apă proaspătă și curată și la lădița cu nisip, astfel încât să poată urina oricând dorește.
Urolitiaza. Afecțiune a sistemului renal la pisică
Urolitiaza, cunoscută și sub numele de formarea de nisip sau pietre în vezica urinară, este o afecțiune întâlnită des la pisici. Aceasta se manifestă prin urină cu sânge, creșterea frecvenței urinării sau dificultăți în urinare. Pietrele pot migra din vezica urinară în uretră, blocând astfel uretra, ceea ce poate impiedica pisica să urineze.
Din experiența noastă cu o pisicută, această afecțiune devine extrem de dureroasă atunci când pisica are vezica plină și nu mai poate să urineze. Este necesară intervenția de urgență a medicului veterinar, care cu medicamentație și tehnici specifice va debloca uretra pisicii. În majoritatea cazurilor, singurul tratament este intervenția chirurgicală.
Formarea pietrelor în vezica pisici este cauzată de prezența excesivă a sărurilor minerale în urină, cum ar fi magneziul, fosforul și calciul. În aceste cazuri, se recomandă hrănirea cu alimente care conțin în mod echilibrat aceste substanțe.
Pentru a evita această problemă a sistemului renal la pisică, este recomandată hrănirea cu alimente care controlează pH-ul urinei, în special atunci când aceasta este acidă, așa cum este normal. Totuși, trebuie să fim atenți! Dacă pH-ul urinei este scăzut, ceea ce indică o alcalinizare, alimentația cu controlul pH-ului poate crește riscul formării de calculi (adică pietre în vezică).
Deși urina pisicii este în mod normal sterilă, infecțiile bacteriene favorizează apariția pietrelor. De asemenea, există riscul formării de pietre dacă pisica nu bea suficientă apă sau dacă este hrănită exclusiv cu hrană uscată. Este recomandată și hrănirea cu hrană umedă, nesărată.
De asemenea, este important ca pisica să aibă acces permanent la lădița de nisip pentru a-și urina când dorește, iar aceasta să fie menținută curată. În lipsa acestui acces sau în cazul unei lădițe murdare, pisica poate ține urina, iar bacteriile care pot duce la formarea pietrelor nu vor fi eliminate, ci pot fi depuse.
În pet shop și farmaciile veterinare sunt diverse capsule și creme care ajută la descompunera struvitilor.
Hematuria, afecțiune a sistemului renal la pisică
Hematuria este caracterizată prin prezența sângelui în urină. Practic, hematuria este termenul medical folosit pentru prezența sângelui în urină, atât la oameni cât și la pisici sau la alte animale. Prezența sângelui în urină poate fi observată cu ochiul liber sau doar sub microscop.
Cauzele acestei afecțiuni ale sistemului renal la pisică includ mulți potențiali factori. Infecții bacteriene ale tractului urinar sau genital al pisicii, cancerul în zona tractului urinar sau genital, prezența pietrelor în tractul urinar, în special în vezica urinară și uretră, anomalii congenitale ale tractului urinar (printre care se numără un diverticul al vezicii urinare cunoscut sub numele de urachus), paraziți întâlniți în tractul urinar, tulburări de coagulare care duc la sângerare din cauza numărului scăzut de trombocite, traumatisme la nivelul rinichilor și vezicii urinare, și hematuria indusă de medicamente.
Consecințele hematuriei pot varia de la neobservabile la cele mai grave, inclusiv anemie și slăbiciune extremă.
Hematuria idiopatică, de natură benignă care provine din rinichi, este o afecțiune rar întâlnită, dar poate fi asociată cu anemie.
Simptomele comune ale acestei afecțiuni ale sistemului renal la pisică includ: urinare dificilă sau dureroasă, spasme în timpul urinării, eliminarea frecventă a unor cantități mici de urină și dureri abdominale. În cazul prezenței oricăruia dintre aceste simptome, este recomandat să consultați de urgență un medic veterinar. Cum cauzele pot fi multiple, pisica poate suferi de o afecțiune gravă.
Tratamentul va fi aplicat în funcție de diagnosticul exact pe care o să-l pună medicul veterinar. Acesta poate implica administrarea de antibiotice, ajustarea dietei în cazul prezenței pietrelor sau a insuficienței renale, terapie cu lichide pentru deshidratare sau pentru a crește volumul urinar excretat. În cazuri mai severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea pietrelor sau a tumorilor din tractul urinar sau pentru corectarea anomaliilor congenitale.
Boala cronică de rinichi la pisică
Boala cronică de rinichi este o afecțiune specifică pisicilor în vârstă. Aceasta se caracterizează prin deteriorarea progresivă a funcției rinichilor, ceea ce duce la acumularea în sânge a toxinelor care ar trebui eliminate în mod normal prin urină. Printre simptomele acestei afecțiuni ale sistemului renal la pisică se numără pierderea în greutate, sete și urinare excesivă, lipsa apetitului, vomă și dificultăți în urinare.
Pisicile grav bolnave necesită adesea internare pentru rehidratare. Orice alt tratament medical trebuie instituit numai după consultarea veterinarului.
În cazuri extreme, o opțiune finală ar fi transplantul renal, însă aceasta este o procedură riscantă și destul de costisitoare, mai ales în cazul pisicilor în vârstă. Este bine să se țină cont de riscurile și beneficiile înainte de a lua o decizie în privința acestei intervenții chirurgicale.
Related: Pisica urinează în afara litierei? Cum rezolvi această problemă.
În ceea ce ne privește pe noi, ca iubitori și posesori de pisci, aceste probleme ale aparatului urinar am reușit să le ținem la distanță cu ajutorul unei alimentații adecvate și cu igiena lădiței de nisip. În magazinele de tip pet shop se găsește mâncare specială pentru susținerea în condiții optime ale sistemului urinar al pisicilor.
