Resorbția dentară la pisici, cunoscută și sub denumirea de leziuni ale dintelui sau leziuni odontoclazice, este o afecțiune frecventă și progresivă care afectează smalțul și dentina dinților (țesut dur care alcătuiește cea mai mare parte a dintelui). Această problemă poate afecta atât pisicile tinere, cât și pe cele mai în vârstă și poate duce la pierderea danturii.
Deși este o problemă frecvent întâlnită la pisici, afectând între 30% și 60% din populație, în ciuda cercetărilor ample, cauzele exacte ale resorbției dentare la pisici nu sunt complet înțelese. Factorii genetici, infecții, inflamații cronice și predispoziții individuale pot juca un rol important în apariția acestei afecțiuni.
Se crede că o reacție inflamatorie la nivelul gingiilor și dinților poate contribui la declanșarea procesului care duce la resorbția dentară la pisici.
Subiecte
Tipuri. Resorbția dentară la pisici.
Există două tipuri distincte de resorbție dentară la pisici:
Resorbția Coroanei
Acest tip de resorbție implică distrugerea coroanei dintelui și adesea se manifestă printr-un defect vizibil al suprafeței dentare. În aceste situații, rădăcina rămâne relativ normală, iar ligamentul parodontal este vizibil pe radiografie. În unele cazuri, se poate întâlni o fractură a coroanei, cu rădăcina rămasă în os.
Resorbția Rădăcinii
Resorbția rădăcinii implică leziuni la nivelul rădăcinii dintelui. Radiografia evidențiază migrația rădăcinii în os și este uneori denumită și resorbție radiculară de înlocuire. Acest fenomen poate afecta structura de susținere a dintelui și poate avea consecințe asupra stabilității dentare și a sănătății orale a pisicii.
Simptome. Resorbția dentară la pisici.
Sensibilitate la atingere. Pisicile pot prezenta sensibilitate crescută la nivelul gurii și pot reacționa negativ la atingerea acesteia.
Dificultăți la mâncare. Masticația poate deveni dureroasă, iar pisicile pot dezvolta preferințe alimentare, evitând hrana uscată sau preferând alimente moi.
Salivare excesivă. Resorbția dentară poate declanșa salivarea excesivă, iar pisicile pot prezenta scurgeri de salivă.
De citit și: De ce apare hipersalivația la pisici – Salivația în exces
Dinți fragili sau fractura dentară. Dinții afectați pot deveni fragili și pot suferi fracturi, iar proprietarii pot observa fragmente ale dinților în saliva pisicii.
Miros neplăcut al respirației. Infecțiile asociate cu resorbția dentară pot contribui la apariția unui miros neplăcut al respirației (halitoza).
De citit și: De ce gura pisicii miroase urât? Cauze și Tratament
Diagnostic și tratament
Diagnosticul resorbției dentare la pisici necesită o examinare dentară amănunțită realizată de un medic veterinar. Acesta poate utiliza radiografii dentare pentru a evalua starea dinților sub gingie.
În ceea ce privește tratamentul, acesta va fi în funcție de stadiul în care se află această afecțiune. În stadiile incipiente, se pot încerca tratamente conservatoare, cum ar fi îndepărtarea depunerilor de tartru și aplicarea de geluri dentare.
În cazurile mai avansate, când resorbția dentară a progresat și cauzează durere și disconfort, extracția dinților afectați poate fi necesară. Pisicilor le pot fi îndepărtați dinții afectați pentru a ameliora suferința și a îmbunătăți calitatea vieții.
