Ce este Displazia de Șold la Pisici și Cum se Tratează

Displazia de șold la pisici este o boală ortopedică care afectează mai ales rasele de pisici de talie mare, precum British Short Hair sau Maine Coon, însă nu este ceva neobișnuit ca această afecțiune să apară și la pisicile domestice normale.

Este foarte important ca această afecțiune să poată fi depistată la timp, deoarece poate afecta semnificativ calitatea vieții pisicii. În acest articol am făcut un rezumat cât mai simplu de înțeles despre ce înseamnă displazia de șold la pisici, care sunt simptomele și cauzele care au dus la această afecțiune și cum poate fi tratată.

Ce este Displazia de Șold la Pisici?

Displazia de șold la pisici este o afecțiune ortopedică care afectează articulația șoldului, determinând o funcționare anormală și, în timp, deteriorarea acesteia. Articulația șoldului este o articulație de tip balama, formată din două componente principale: acetabulul (o cavitate adâncă situată în osul pelvisului) și capul femural (partea rotunjită a extremității superioare a femurului). Într-o articulație sănătoasă, cele două componente se potrivesc perfect, asigurând mișcări fluide și lipsite de durere.

În cazul displaziei de șold, această potrivire nu este perfectă din cauza unor malformații ale acetabulului, capului femural sau ale ambelor. Aceste anomalii duc la o aliniere incorectă a articulației, provocând frecare anormală între componente. Această frecare excesivă și anormală contribuie la apariția durerii, inflamației și, în timp, la uzura și deteriorarea țesuturilor articulare, inclusiv a cartilajului. Displazia de șold limitează capacitatea de mișcare a pisicii și poate afecta grav calitatea vieții, mai ales daca nu este diagnosticată și tratată la timp.

Cauzele

Displazia de șold este de cele mai multe ori o afecțiune congenitală, transmisă pe cale genetică de la părinți la pui. Totuși, apariția și dezvoltarea acestei boli la pisici poate fi influențată și de alți factori care contribuie la deteriorarea articulației șoldului, precum: creșterea rapidă, obezitatea sau traumatismele articulare apărute pe parcursul vieții pisicii.

Creșterea rapidă a pisicii

O creștere accelerată în perioada juvenilă, cauzată de o dietă prea bogată în calorii sau dezechilibrată, poate influența negativ dezvoltarea articulației șoldului. Aceasta poate duce la formarea incorectă a componentelor articulare și la instabilitate.

Greutatea excesivă

Greutatea (supraponderabilitatea) și obezitatea cresc presiunea exercitată asupra articulațiilor șoldului. Acest stres suplimentar poate agrava o predispoziție genetică sau poate contribui direct la uzura și inflamația articulației. Aceasta este una dintre principalele cauze din care apare displazia de șold la pisici, în special la cele cu predispoziție genetică, în special la rasele Maine Coon, Ragdoll și Persană.

Rase predispuse la displazia de șold:

• Maine Coon. Cea mai mare rasă de pisică domestică.
• Pisica rasa Ragdoll – Top 5 caracteristici ale acestei rase.

Traumele

Accidentările pisicii sau loviturile la nivelul șoldului sau pelvisului pot cauza inflamație și modificări structurale ale articulației. Astfel de traume pot crește riscul de apariție a displaziei, mai ales dacă articulația este afectată înainte de a fi complet dezvoltată. Displazia de șold în urma unor traume apare în special la pisicile mici, foarte active, care suferă accidentări din joacă sau din alte cauze.

Factorii de mediu pot declanșa displazia de șold la pisici

Lipsa activității fizice adecvate sau, dimpotrivă, suprasolicitarea articulațiilor prin exerciții intense în mod constant, poate influența sănătatea șoldurilor și pot duce la această afecțiune.

Înțelegerea acestor cauze este foarte importantă pentru identificarea pisicilor cu risc crescut și pentru luarea unor măsuri de prevenție, cum ar fi menținerea unei greutăți optime, oferirea unei diete echilibrate și evitarea traumelor. Deși nicio pisică nu este complet imună la displazia de șold, o îngrijire adecvată și un stil de viață sănătos pot reduce considerabil riscul apariției sau agravării acestei afecțiuni.

Care sunt simptomele displaziei de șold?

Simptomele displaziei de șold la pisici pot varia în funcție de severitatea afecțiunii, vârstă și de starea generală de sănătate. De obicei, acestea devin mai evidente pe măsură ce boala progresează. Iată principalele semne la care să fiți atenți:

Mers șchiopătat: Pisica poate avea dificultăți în a merge normal, iar șchiopătatul poate fi mai evident după perioade de activitate intensă sau somn.

Citește și: Lipsa de stabilitate a pisicii pe picioarele din spate. 5 cauze posibile

Modificări în activitatea fizică: Pisica poate evita sări sau alte activități care implică mișcări intense, preferând să stea mai mult timp în repaus.

Durere: Pisica poate prezenta semne de disconfort sau durere, mai ales la nivelul șoldurilor, atunci când este mângâiată sau ridicată.

Atrofierea mușchilor: Mușchii din jurul șoldurilor și ai membrelor posterioare pot slăbi și se pot reduce în volum, din cauza utilizării limitate a acestor membre.

Modificări ale comportamentului: Pisica poate deveni mai iritabilă, mai retrasă sau poate manifesta agresivitate atunci când îi sunt atinse zonele dureroase.

În cazurile unde această afecțiune este mai avansată, pisica poate avea dificultăți mari să se ridice sau să urce pe scări, mișcările care implică șoldurile devenind tot mai dificile pentru ea. De asemenea, în stadii avansate se pot auzi zgomote articulare la mișcarea șoldurilor.

Diagnosticul pentru displazia de șold la pisici

Diagnosticul displaziei de șold la pisici implică mai mulți pași, ce combină evaluarea clinică cu investigații imagistice avansate. Un diagnostic precis este foarte important în stabilirea unui plan de tratament adaptat nevoilor pisicii.

În primul rând se va avea în vedere istoricul medical al pisicii. Medicul veterinar va începe prin colectarea detaliilor, inclusiv simptomele observate, vârsta la care acestea au apărut și eventualele antecedente de traumatisme. Examinarea fizică se concentrează pe articulațiile șoldului, analizând mobilitatea, flexibilitatea și eventualele semne de disconfort sau durere. Veterinarul poate, de asemenea, să evalueze poziția și mișcările membrelor posterioare pentru a detecta anomalii evidente.

Dacă există suspiciuni de displazie de șold la pisică, radiografiile sunt adesea următorul pas. Acestea permit observarea structurii articulației șoldului, evidențiind malformațiile, spațiul articular anormal sau semnele de uzură excesivă a cartilajului. Pentru a obține imagini clare și precise, pisica poate necesita sedare sau anestezie ușoară, mai ales dacă este agitată sau durerea interferează cu poziționarea corectă.

În cazurile în care este necesară o analiză mai detaliată a articulațiilor, medicul poate solicita tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (MRI). Aceste metode vor putea oferi o imagine tridimensională a articulației și a țesuturile moi din jurul articulației, cum ar fi ligamentele, mușchii și cartilajul.

Diagnosticul final va rezulta din combinarea simptomele clinice cu rezultatele testelor imagistice. Veterinarul va analiza atât severitatea displaziei, cât și impactul acesteia asupra calității vieții pisicii și va lua decizia asupra tratamentului.

Cum se tratează displazia de șold la pisici?

Pe baza simptomelor și a evaluării medicale, tratamentul displaziei de șold la pisici va are ca scop principal gestionarea durerii, îmbunătățirea funcției articulațiilor și încetinirea progresiei bolii. Strategia de tratament este adaptată în funcție de severitatea afecțiunii, vârsta și starea generală de sănătate a pisicii.

Managementul greutății

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase este esențială pentru reducerea presiunii asupra articulațiilor afectate. Dacă pisica este supraponderală, se recomandă ajustarea dietei și implementarea unui program de exerciții fizice ușoare, supravegheate de medicul veterinar.

Terapie medicamentoasă

Medicamentele antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) ajută la reducerea inflamației și durerii, îmbunătățind confortul pisicii.

Suplimentele articulare precum: glucozamina, condroitina și acizii grași omega-3 pot contribui la protejarea și regenerarea cartilajului articular, oferind suport pe termen lung pentru sănătatea articulațiilor.

În cazurile de durere severă, medicul veterinar poate prescrie analgezice mai puternice sau alte medicamente adjuvante.

Fizioterapie și exerciții controlate

Exercițiile moderate și terapia fizică pot ajuta la menținerea mobilității articulațiilor, la întărirea mușchilor din jurul șoldului și la reducerea stresului asupra articulațiilor. Alte terapii complementare, cum ar fi hidroterapia, pot fi de asemenea utile.

Intervenție chirurgicală

În cazurile severe de displazie, când alte metode nu oferă suficientă ameliorare, pot fi necesare intervenții chirurgicale. Opțiunile includ:

• Remodelarea articulației șoldului: Proceduri chirurgicale care ajustează structura articulației pentru a îmbunătăți alinierea și funcția.
• Înlocuirea totală a șoldului: Recomandată în cazurile grave, această intervenție implică înlocuirea articulației afectate cu una artificială.
  Decizia pentru intervenția chirurgicală depinde de mai mulți factori, precum vârsta, starea generală de sănătate a pisicii și gradul de afectare a articulației.

Îngrijire complementară

Terapia cu laser sau acupunctura sunt metode care pot reduce durerea și inflamația și pot susține procesul de recuperare.

Asigurarea unui mediu confortabil, cu suprafețe antiderapante și locuri de odihnă accesibile, poate reduce disconfortul zilnic al pisicii.

Este recomandat să discutați cu medicul veterinar despre toate opțiunile de tratament și să stabiliți împreună cea mai potrivită strategie pentru nevoile pisicii. Cu un tratament adecvat și o îngrijire corespunzătoare, majoritatea pisicilor afectate de displazie de șold pot trăi o viață lungă, activă și confortabilă.