Pisicile sunt foarte cunoscute pentru calitățile lor acrobatice și pentru anatomia care le permite să stea sau să doarmă contorsionate în cele mai ciudate și amuzante poziții. Pe lângă obținerea admirației noastre, aceste calități acrobatice și reflexele foarte rapide, ajută pisica să supraviețuiască și să scape din situații critice. Unul dintre cele mai interesante și spectaculoase comportamente ale acestor feline este faptul că pisicile cad în picioare aproape mereu.
Sinceri să fim, afirmația că „pisicile cad întotdeauna în picioare”, nu este adevărată în totalitate, chiar dacă de multe ori pisicile par să sfideze legile gravitației. Dacă înălțimea de la care cade este mică, pisica poate să nu aibă suficient timp pentru a-și roti complet corpul sau a-și extinde labele înainte de a lovi solul. Acest lucru poate duce la răniri grave, cum ar fi contuzii sau fracturi.
Subiecte
De ce pisicile cad în picioare atunci când sar sau sunt scăpate?
Pisicile cad în picioare datorită unui mecanism complex numit reflexul de redresare. Acest reflex implică mai multe sisteme care țin de anatomia unică a pisicii și de factorii fiziologici ai acesteia. Sistemul vestibular, ochii, propriocepția, anatomia coloanei vertebrale și musculatura, toate acestea compun reflexul de redresare.
Iată cum lucrează fiecare dintre aceste sisteme prin care pisicile cad în picioare aproape de fiecare dată.
Sistemul vestibular al pisicii
Pisicile au un sistem vestibular foarte dezvoltat în urechea internă, care le oferă un simț excelent al echilibrului și al orientării spațiale. Acest sistem ajută pisica să perceapă gravitația și să detecteze imediat poziția ei față de sol, chiar dacă aceasta se rotește în aer în timpul căderii. Practic, sistemul vestibular este cel care-i oferă foarte rapid date despre poziția ei în spațiu. În același timp, ochii ageri oferă informații vizuale despre poziția corpului și a mediului înconjurător.
Propriocepția la pisici
Un alt factor important în reflexul de redresare este propriocepția. Propriocepția la pisici este capacitatea lor de a percepe și de a-și auto-regla poziția corpului în spațiu, fără a utiliza vederea. Acest simț le permite pisicilor să știe exact unde se află părțile corpului lor în orice moment, ceea ce este foarte important pentru a se orienta corect atunci când cad de la înălțime.
Propriocepția implică receptori specializați în mușchi, articulații și tendoane, care transmit informații despre tensiunea și poziția acestora către creierul pisicii. Această abilitate le permite pisicilor să facă ajustări rapide și precise ale corpului în timpul căderii, asigurându-se că se răsucesc și aterizează întotdeauna în picioare.
Coloana vertebrală și mușchii pisicilor
Sistemul vestibular, ochii ageri și propriocepția, sunt completate de anatomia spectaculoasă a pisicii. Pisicile au o coloană vertebrală foarte flexibilă, formată din multe vertebre mici. Această flexibilitate le permite să se rotească rapid și eficient în aer pentru a-și ajusta poziția corpului.
De asemenea, pisicile beneficiază de o musculatură flexibilă și foarte bine definită, care este coordonată perfect de către creier. Atunci când o pisică este în cădere, mușchii și coloana vertebrală o ajută să se poziționeze corect pentru aterizarea pe picioare.
Dinamica prin care pisicile cad în picioare
Când o pisică cade, aparatul vestibular din urechea sa internă detectează schimbarea bruscă a orientării. Ca răspuns, pisica își rotește rapid capul pentru a determina direcția „sus”. Informațiile din aparatul vestibular și din ochi sunt integrate pentru a determina poziția corpului în spațiu. Musculatura flexibilă a spatelui permite pisicii să își rotească trunchiul pentru a se alinia cu capul. Pe măsură ce pisica se apropie de sol, își extinde labele pentru a absorbi impactul căderii.
Acest proces complex este realizat în doar o fracțiune de secundă, datorită vitezei mari a reflexelor pisicii și a flexibilității coloanei vertebrale. Deși pisicile nu cad întotdeauna perfect în picioare, reflexul de redresare le oferă o șansă mult mai mare de a ateriza în siguranță decât alte animale.
În cazul căderilor de la înălțime mare, pisicile își pot aplatiza corpul pentru a încetini viteza de cădere, folosindu-și coada pentru a-și ajusta echilibrul și direcția.
În concluzie, abilitatea pisicilor de a cădea întotdeauna în picioare este rezultatul unei combinații de anatomie, fiziologie și instinct. Flexibilitatea extraordinară a coloanei vertebrale, sistemul vestibular extrem de dezvoltat și propriocepția lor remarcabilă le permit acestor feline să execute mișcări precise și rapide în timpul căderii. Aceste mecanisme naturale de auto-reglare și ajustare rapidă asigură aterizări sigure și grațioase, chiar și de la înălțimi considerabile. Totuși, dacă pisicile cad de la înălțime mică, acestea nu vor avea timp să-și activeze complet reflexul de îndreptare.
De citit și: 30 de curiozități interesante despre pisici.
Țineți cont și de faptul că atunci când pisicile cad de la înălțimi foarte mari, acestea se pot alege cu răni foarte grave sau fatale.
