Cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate întâlnite în special la rasele Maine Coon și Ragdoll. Sunt raportate însă multe cazuri de cardiomiopatie hipertrofică și la rasele de pisici Sphynx și British Shorthair.
De cele mai multe ori, stăpânii află că pisica suferă de această boală când este prea târziu, așa cum s-a întâmplat și în cazul nostru cu o pisică metis Ragdoll în vârstă de 2 ani și 6 luni, care s-a stins subit.
Să vedem ce înseamnă cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici, care sunt cauzele, simptomele și cum se poate trata.
Subiecte
Ce este cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici?
Așa cum se poate observa în imaginea de mai sus, în partea dreaptă se află o inimă cu pereții înimii îngroșați, ceea ce duce automat la îngustarea camerelor. Practic, ventriculul stâng nu se mai poate umple corespunzător cu sânge din cauza îngroșării peretilor cardiaci. Această anomalie poartă numele de cardiomiopatie hipertrofică.
Cauzele cardiomiopatiei hipertrofice
Cauzele apariției acestei boli cardiace nu sunt stabilite, însă se pare că are un puternic caracter genetic, cu mare probabilitate de transmitere ereditară.
Predispuse la cardiomiopatia hipertrofică sunt pisicile din rasele Ragdoll, Norvegiana de Pădure, Sphynx, Persană, Maine Coon și British Shorthair. Cele mai multe cazuri se înregistrează în rândul pisicilor din rasa Ragdoll.
Cum se manifestă cardiomiopatia hipertrofică? Simptome
Așa cum am menționat la începutul acestui articol, de multe ori stăpânii nu își dau seama că pisica poate suferi de această boală decât atunci când este prea târziu. Pisicile au o abilitate foarte bună de a-și ascunde problemele de sănătate. În general, dacă o pisică are o afecțiune, ea va evita anumite mișcări sau acțiuni.
La pisicile care suferă de cardiomiopatie hipertrofică se pot observa simptome precum dispnee (respirație dificilă), rezistență scăzută la efort fizic, respirație rapidă cu gura deschisă la efort mediu sau chiar paralizia / pareza membrelor. Paralizia membrelor este rezultatul trombilor (cheaguri de sânge) formați la nivelul inimii, care ajung să se deplaseze și să blocheze unele artere.
Cum aflăm dacă pisica suferă de cardiomiopatie hipertrofică?
Cel mai sigur este un control medical amănunțit, în care medicul veterinar va efectua investigațiile specifice. ECG / EKG (electrocardiogramă) poate stabili dacă există anomalii ale inimii, iar ecocardiografia (ecografie a inimii) poate furniza informații cu privire la grosimea peretelui ventricular stâng și modificările specifice ale inimii asociate cu această boală.
Poți observa că ceva este în neregulă cu pisica ta dacă o vezi că obosește foarte repede, este letargică, respiră cu gura deschisă și are o respirație anormal de rapidă la eforturi moderate.
Tratamentul pentru cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici
Din păcate, nu există un tratament care să elimine cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici, ci doar terapii pentru diminuarea simptomatologiei și susținerea calității vieții.
Oxigenoterapia (tehnică menită să compenseze deficitul de oxigen din sânge) ajută foarte mult la susținerea mușchilor respiratori, evitând hipoventilația (insuficiența de oxigen).
Medicul veterinar va stabili medicația corectă și terapia pentru această boală cardiacă a pisicii.
Foarte important, după ce pisica a fost diagnosticată cu această afecțiune, controalele la veterinar trebuie să fie frecvente, iar pisica trebuie să fie scutită de efort. Joaca cu alte pisici poate fi fatală în cazul pisicilor cu HCM.
